High Dynamic Range (HDR) reprezintă extinderea contrastului și paletei de culori a unui televizor pentru a oferi o imagine mai realistă și mai naturală decât televizoarele clasice.
Pentru ca tehnologia HDR să poată fi exploatată la maxim, este nevoie de 2 părți: Televizorul și Sursa de conținut.
Prima parte, televizorul, este cea mai ușoară. Pentru a fi compatibil HDR, un TV trebuie sa emită mai multă lumină decât un televizor normal în anumite părți ale imaginii. Această funcție este asemănătoare cu diminuarea localizată a luminii (local dimming), dar pe o gamă mai largă de intensități și pe un număr mai mare de zone.
În strânsă legătură cu HDR se află tehnologia Wide Color Gamut (WCG) care oferă o extindere a numărului de culori redate de televizor de la 16.7 milioane, la peste 1 miliard de culori.
Desigur, creșterea luminozității maxime și a numărului de culori redat de un televizor reprezintă un cost suplimentar în procesul de producție. De aceea, unele televizoare cu tehnologie HDR vor reda mai bine imaginea decât altele.
Totuși, chiar dacă un televizor deține funcțiile HDR și WCG, pentru a profita de ele este nevoie de conținut înregistrat de camere capabile să surprindă o adâncime a culorilor și un nivel de detalii mai ridicate. Din fericire, atât Netflix cât și Amazon oferă o gamă din ce în ce mai largă conținut HDR și în viitorul apropiat alți producători de conținut se vor alătura.
În concluzie, HDR permite redarea mai multor detalii într-o imagine, folosindu-se de luminozitatea crescută și de numărul mai mare de culori disponibile. Astfel se păstrează detalii atât în zonele cele mai întunecate cât și în cele mai iluminate dintr-un cadru.
